Iata cateva reguli de baza pentru o comunicare eficienta, in opinia lui Jacques Salome, creatorul metodei Espere:
1. Orice relatie are doua capete (o putem simboliza printr-o esarfa).
Sunt coautor a ceea ce se intampla la capatul meu de relatie, adica:
* pentru ceea ce spun, ceea ce fac sau ceea ce simt
* pentru ceea ce fac cu ceea ce primesc de la celalalt
Il invit si pe celalat sa fie responsabil la capatul lui de relatie. Celalat este responsabil pentru ceea ce intelege din ce spun eu si este responsabil de ceea ce trimite in relatie.
2. Sunt responsabil de a vorbi la persoana I, folosind EU si de a-l invita pe celalat sa vorbeasca despre el:
* nu vorbesc despre celalat (relatie de tip claxon, folosind tot timpul tu, tu, tu…), ci ii vorbesc celuilalt plecand de la ceea ce simt, gandesc sau vreau sa fac
* initiez sau creez relatii plecand de la pronumele EU, acceptand sa il ascult pe celalalt, recunoscand ca ceea ce spune ii apartine lui, fara sa preiau sau sa resping acel lucru.
3. Folosesc si practic confirmarea:
Fiecare dintre noi are nevoia fundamentala de a fi recunoscut si inteles. Recunoscut si inteles asa cum este, cum se simte si nu cum ar vrea altii sa fie.
4. Evit piedicile lipsei de comunicare.
Accept faptul ca ceea ce spun nu este intotdeauna acelasi lucru cu ceea ce este inteles si ca ceea ce inteleg eu nu este tot timpul acelasi lucru cu ceea ce a spus celalat. Invat sa evit cele doua capcane importante ale comunicarii:
* acuzarea sau judecarea celuilalt “este vina ta, tu nu intelegi nimic niciodata, nu se poate discuta cu tine…asa esti tot timpul”
* autoacuzarea sau autodescalificarea: “oricum, nu am stiut niciodata, am fost tot timpul neinteles, neiubit…”
5. Sunt atent sa hranesc si sa dinamizez relatiile care sunt importante pentru mine:
* renunt la plangeri, reprosuri, acuzatii, culpabilizarea sau negarea celuilalt
* formulez cereri directe
* invat sa nu anticip raspunsurile celuilalt si sa nu ma identific cu ele
* confirm, fara sa imi insusesc observatiile, mesajele sau injunctiile celuilalt asupra mea: “eu nu preiau observatiile tale, iti apartin tie.”
6. Sunt atent sa nu imi poluez relatiile:
* sunt atent sa nu le incarc cu lucruri inutile. Am grija sa nu las sa se acumuleze deseuri sau obstacole
* las la celalalt sau ii dau inapoi acestuia ceea ce nu este bun pentru mine. (“Cand mi-ai spus ca sunt inconsecventa pentru ca vreau sa-mi schimb locul de munca, nu m-am recunoscut in parerea ta. Iti dau inapoi aceasta parere si imaginea pe care o ai despre mine deoarece sunt ale tale si nu imi apartin.”)
7. Invat sa nu ma las definit de judecatile de valoare
Refuz descalificarile, acuzatiile sau culpabilizarile celuilalt, in ceea ce ma priveste. Culpabilizarea nu functioneaza decat daca ma las culpabilizat. A deveni autonom inseamna a-mi asuma riscul de a ma afirma renuntand la aprobarea…celor care pretind ca ma iubesc.
8. Renunt sa imi impun propriile mele certitudini si credinte:
* nu gandesc si nu stiu in locul celuilalt, pentru el
* nu il pot schimba pe celalalt, dar pot schimba felul in care il vad, in care il ascult, pot schimba relatia mea cu el
* nu pot schimba trecutul dar pot schimba relatia mea cu acest trecut
9. Sa ne amintim regula de aur a comunicarii: a ma respecta si a-mi fi fidel mie insumi.
Acest lucru presupune sa am incredere in propria mea ascultare intima. A avea incredere in propriile nevoi si dorinte si a fi sincer fata de tine insuti, mai ales in ceea ce priveste propriile asteptari, limite, zone de intoleranta si de toleranta. Este posibil in acelasi timp sa lasi o zona de comunicare in suspans: “Deocamdata nu pot sa continui comunicarea cu tine. Imi doresc sa iti pot propune acest lucru altadata…”
A nu fi invatat sa comunici este un lucru, a continua sa nu vrei sa inveti este cu totul altceva.
Cum sa trecem de la reactional la relational…totul este continut in acest lucru.
Extras din cartea "Fericiti cei care comunica", Jacques Salome, Editura Ascendent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu