Anthony de Mello:
TOTUL E ÎN PERFECTĂ REGULĂ CU LUMEA
Când te trezeşti, când înţelegi, când vezi, lumea redevine normală. Noi ne facem mereu griji în privinţa răului.
Există o poveste sugestivă, despre un băieţel care merge pe malul unui fluviu şi vede un crocodil prins într-o plasă. Crocodilul îi spune: „Fie-ţi milă de mine. Nu vrei să-mi dai drumul, te rog? Poate că sunt urât, dar nu-i vina mea, ştii prea bine. Aşa am fost creat. Dar, indiferent de înfăţişarea mea exterioară, am şi eu o inimă de mamă. Am venit în dimineaţa asta în căutare de hrană pentru puii mei şi am fost prinsă în această capcană!" Aşa că băiatul spune: „Da, dar dacă ar fi să te ajut să scapi din capcană, ai să mă înhaţi şi ai să mă omori." Crocodilul întreabă: „Crezi că i-aş putea face aşa ceva binefăcătorului şi salvatorului meu?" Aşa că băiatul se lasă convins să tragă plasa afară, iar crocodilul îl înhaţă. Prins între fălcile crocodilului, el spune: „Va să zică, asta e răsplata pe care o primesc pentru faptele mele bune." Iar crocodilul răspunde: „Ei bine, n-o
lua ca pe un afront personal, băiete, aşa e lumea, asta este legea vieţii." Băiatul nu poate fi de acord cu asta, aşa că crocodilul spune: „Vrei să întrebăm şi pe altcineva dacă e aşa sau nu?" Băiatul vede o pasăre aşezată pe o ramură şi spune: „Pasăre, e adevărat ce zice crocodilul?" Pasărea răspunde: „Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine. într-o zi veneam acasă cu mâncare pentru puişorii mei. Imaginează-ţi groaza mea când am văzut un şarpe care se urcase în copac şi se îndrepta ţintă spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorată. Nu s-a oprit până nu mi-a înghiţit toţi puii, unul câte unul. Am tot ţipat şi strigat, dar a fost în zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa stau lucrurile pe lume." „Vezi", spune crocodilul. Dar băiatul zice: „Lasă-mă să mai întreb pe cineva." Aşadar, crocodilul spune: „Bine, întreabă." Pe malul fluviului tocmai trecea un măgar
bătrân. „Măgarule", spune băiatul „crocodilul zice aşa şi aşa. Are dreptate crocodilul?" Măgarul spune, „Crocodilul are deplină dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit şi am slugărit toată viaţa la stăpânul meu şi abia de-mi dădea cât de cât să mănânc. Acum, că sunt bătrân şi nefolositor, m-a alungat şi iată-mă rătăcind prin junglă, aşteptând vreo fiară sălbatică să mă sfâşie şi să-mi pună capăt vieţii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa este în lumea asta." „Vezi", spune crocodilul. „Hai să mergem!" Băiatul spune: „Mai dă-mi o şansă, o ultimă şansă. Lasă-mă să întreb încă o fiinţă. Aminteşte-ţi cât de bun am fost cu tine." Aşadar, crocodilul zice: „Bine, e ultima ta şansă". Băiatul vede un iepure trecând şi îi spune: „Iepure, crocodilul are dreptate?" Iepurele se aşează în două picioare şi îi spune crocodilului: „Aşa i-ai
spus tu băiatului?" Crocodilul zice: „Da, aşa i-am spus". „Stai puţin", spune iepurele. „Trebuie să discutăm chestia asta". „Bine", zice crocodilul. Dar iepurele spune: „Cum putem să stăm de vorbă, când tu ţii băiatul între fălci? Dă-i drumul; trebuie să ia şi el parte la discuţia noastră." Crocodilul spune: „Eşti un şmecher, în momentul în care îi dau drumul, o s-o ia la fugă." Iepurele spune: „Am crezut că ai mai multă minte. Dacă ar încerca să fugă, cu o singură lovitură de'coadă îl poţi omorî." „De acord", spune crocodilul şi îl eliberează pe băiat, în clipa în care băiatul este liber, iepurele îi spune: „Fugi!" Iar băiatul fuge şi scapă. Apoi, iepurele îl întreabă pe băiat: „Nu-ţi place carnea de crocodil? Oamenilor din satul tău nu le-ar plăcea o masă bună? Nu 1-ai eliberat complet pe crocodil; cea mai mare parte a corpului lui este încă prinsă în plasă. De ce
nu te duci în sat să-i aduci pe toţi şi să faceţi un ospăţ." Exact aşa a şi făcut băiatul, care se şi duce în sat şi îi cheamă pe toţi bărbaţii. Aceştia vin cu topoare, bâte şi suliţe lor şi-l omoară pe crocodil. Câinele băiatului vine şi el, şi când îl vede pe iepure, îl urmăreşte, îl înhaţă şi-l sugrumă. Băiatul ajunge prea târziu şi, văzând cum moare iepurele, spune: „Crocodilul avea dreptate, aşa este lumea, asta este legea vieţii."
Nu există explicaţie pe care s-o poţi da, care să justifice toată suferinţa şi răul, chinul, distrugerea şi foametea din lume! Nu vei explica asta niciodată. Poţi încerca s-o faci în mod rezonabil, cu formulele tale religioase sau altfel, dar nu vei reuşi vreodată să găseşti explicaţia.
Pentru că viaţa este un mister - ceea ce înseamnă că mintea ta raţională nu-i poate descifra înţelesul. De aceea trebuie să te trezeşti şi atunci vei realiza, dintr-odată că nu realitatea are probleme, ci că tu eşti problema.
SOMNAMBULISMUL
Sfânta Scriptură a făcut din totdeauna aluzie la asta, dar voi nu veţi înţelege vreodată niciun cuvânt din spusele Scripturii, până nu vă treziţi. Oameni adormiţi citesc Sfânta Scriptură şi îl răstignesc pe Mesia pe baza ei. Trebuie să te trezeşti, ca să înţelegi ce zice sfânta Scriptură. Când te trezeşti cu adevărat, ea capătă înţeles. La fel e şi cu realitatea. Dar niciodată nu vei fi în stare să exprimi aceasta în cuvinte. Ai prefera, mai degrabă, să întreprinzi ceva? Dar chiar şi atunci, trebuie să ne asigurăm că nu te repezi să acţionezi, doar pentru a scăpa de sentimentele tale negative. Mulţi oameni se aruncă şi acţionează, doar ca să înrăutăţească lucrurile. Acţiunile lor nu pornesc din dragoste, ci din sentimente negative. Ele îşi au izvorul în vinovăţie, supărare, ură; într-un sentiment al nedreptăţii, sau altceva similar. Trebuie să te asiguri de „starea", ta înainte
de a acţiona. Trebuie să fii sigur cine eşti, înainte să acţionezi. Din păcate, când oamenii adormiţi se reped să acţioneze, ei nu fac decât să înlocuiască o cruzime cu alta, o nedreptate cu alta. Şi aşa mai departe. Meister Eckhart spune: „Nu prin acţiunile voastre veţi fi salvaţi" (sau treziţi; spuneţi-i cum vreţi) „ci prin fiinţa voastră. Nu prin ceea ce faceţi, ci prin ceea ce sunteţi, veţi fi judecaţi." La ce bun să-i hrăniţi pe cei înfometaţi, să le daţi să bea celor însetaţi sau să vizitaţi deţinuţii din închisoare?"
Amintiţi-vă fraza lui Sfântului Pavel: „Dacă îmi las trupul să fie ars şi îmi dau toate bunurile pentru a-i hrăni pe săraci, fără să am dragoste ..."
Nu acţiunile voastre, ci starea voastră este cea care contează. De abia atunci v-aţi putea repezi să acţionaţi. Aţi putea să o faceţi, sau nu. Nu puteţi decide aceasta, până când nu vă treziţi. Din păcate, se pune un mare accent pe schimbarea lumii şi se pune foarte puţin accent pe trezire. Când te trezeşti, vei şti ce să faci sau ce să nu faci. Unii mistici sunt foarte ciudaţi, ştii asta? Ca Iisus, care a spus ceva de genul: „Eu nu am fost trimis la aceşti oameni; mă mulţumesc să fac ceea ce trebuie să fac în clipa de faţă. Mai târziu, poate ..." Unii mistici păstrează tăcerea. In mod ciudat, alţii cântă cântece. Şi alţii îi ajută pe oameni. Nu ştim niciodată cu certitudine. Ei îşi stabilesc singuri propriile legi; ei ştiu exact ce e de făcut. „Cufundă-te în toiul luptei şi închină-ţi inima la picioarele de lotus ale Domnului", cum v-am spus mai devreme.
Imaginează-ţi că nu te simţi bine, că eşti prost dispus şi pleci într-o plimbare prin nişte zone superbe ale ţării. Peisajul este frumos, dar tu nu eşti starea în care să vezi ceva. Câteva zile mai târziu, treci din nou prin aceleaşi locuri şi îţi spui: „Doamne, unde eram, de n-am observat toate astea?" Totul devine frumos, atunci când te schimbi.
Sau se întâmplă să te uiţi la copaci şi munţi prin ferestre udate de ploaie şi furtună şi totul pare confuz şi fără formă, îţi vine să te duci de-a dreptul acolo şi să transformi copacii, să schimbi munţii. Ai răbdare un pic, hai să ne uităm mai atenţi la fereastra ta. Când încetează furtuna şi ploaia se opreşte, iar tu priveşti prin fereastră, îţi spui: „Ei bine, cât de diferit arată totul". Noi nu vedem oamenii şi lucrurile aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. De aceea, când doi oameni se uită la ceva sau la cineva, există două reacţii diferite. Noi vedem lucrurile şi oamenii nu aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi.
Iţi aminteşti pasajul din Biblie care vorbeşte despre felul în care totul se transformă în bine pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu? Când te trezeşti, în sfârşit, nu mai încerci să faci să se întâmple lucrurile bune; ele se întâmplă de la sine. Şi înţelegi, dintr-o dată, că tot ce ţi se întâmplă este bine. Gândeşte-te la anumite persoane cu care trăieşti alături şi pe care ai vrea să le schimbi. Aceşti oameni ţi se par prost dispuşi, nechibzuiţi, nestatornici, prefăcuţi, sau oricum altcumva. Dar când tu te schimbi şi eşti altfel şi ei vor fi diferiţi. Acesta este un tratament infailibil şi miraculos, în ziua în care tu te transformi, şi ei vor deveni diferiţi, iar tu îi vei vedea altfel. Cineva care părea înfricoşător, va părea acum înfricoşat. Cineva care părea prost crescut, va părea doar înfricoşat. Dintr-o dată, nimeni nu mai are puterea să te mai rănească. Nimeni nu are puterea să
te streseze. Este ceva de genul: Tu laşi o carte pe masă, iar eu o ridic şi spun: „Mă stresezi cu cartea asta. Eu sunt obligat fie să o ridic, fie să o las acolo". Oamenii sunt atât de ocupaţi să-i acuze pe toţi ceilalţi, să dea vina pe toţi ceilalţi, să dea vina pe viaţă, să dea vina pe societate, să dea vina pe vecinii lor. Tu nu vei schimba acest mod de a fi; îţi vei continua coşmarul, nu te vei trezi niciodată.
Repetaţi acest program de o mie de ori:
a. identificaţi sentimentele negative în voi;
b. înţelegeţi că ele, sentimentele, sunt în voi, şi nu în lume, sau în realitatea exterioară;
c. nu le priviţi ca parte esenţială a lui "eu"; ele sunt lucruri trecătoare;
d. înţelegeţi că atunci când voi vă schimbaţi, totul se schimbă."
Anthony de Mello: Constienta. Capcanele si sansele realitatii
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere