Nu-ti lua gandurile prea in serios

de Eckhart Tolle (ii multumim Irinei)

Majoritatea oamenilor isi petrec intreaga viata in temnita propriilor lor
ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de un simt limitat, individualizat, al
sinelui, creat de minte si conditionat de trecut.
In interiorul tau, asemenea oricarei fiinte umane, exista o dimensiune a
constiintei, mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu
O putem numi prezenta, constientizarea, constiinta neconditionata. In
invataturile stravechi, ea este Constiinta Christica sau natura ta Buddhica.
Descoperirea acestei dimensiuni te elibereaza pe tine si elibereaza lumea de
suferinta pe care ti-o pricinuiesti tie insuti si altora, atunci cand micul
eu, creat de minte, este tot ceea ce cunosti si iti conduce viata. Iubirea,
bucuria, creativitatea si stabilitatea pacii interioare nu pot veni in viata
ta, decat prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.

Daca poti recunoaste, macar din cand in cand, ca gandurile care iti trec
prin minte sunt niste simple ganduri; daca poti fi martorul propriilor tale
tipare de reactie mental-emotionala, atunci acea dimensiune ti se dezvaluie
sub forma constientizarii gandurilor si emotiilor, atunci cand ele apar in
spatiul launtric atemporal, in care se desfasoara viata ta.
Fluxul gandirii are o inertie uriasa, care te poate trage dupa sine, cu
usurinta. Fiecare gand pretinde ca el conteaza foarte mult.
El vrea sa-ti atraga intreaga atentie.
Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gandurile prea in
serios.
Pentru oameni este foarte usor sa fie prinsi in capcana propriilor temnite
conceptuale.
Mintea umana – in dorinta ei de a sti, intelege si controla – isi mistifica
parerile si punctele de vedere privind adevarul. Ea spune: asa stau
lucrurile. Trebuie sa mergi dincolo de gandire, pentru a intelege ca,
indiferent de modul in care iti interpretezi propria viata, viata sau
comportamentul altcuiva, oricare ar fi modul in care judeci o anumita
situatie, acesta nu este decat un punct de vedere, una dintre numeroasele
perspective posibile. Nu e nimic mai mult decat un manunchi de ganduri. Insa
realitatea este un tot unitar, in care toate lucrurile sunt intretesute, in
care nimic nu exista de sine statator.
Gandirea fragmenteaza realitatea… o divizeaza in bucati conceptuale.
Mintea ganditoare e un instrument util si puternic, dar, cand pune cu totul
stapanire pe viata ta, este, totodata, si foarte limitativa, atunci cand tu
nu poti intelege ca ea nu este decat un mic aspect al constiintei – care
esti tu.
Intelepciunea nu e un produs al gandirii. Intelegerea profunda a faptului,
intelepciunea, apare prin simpla actiune de a acorda intreaga ta atentie
unei anumite persoane sau unui anumit lucru sau unei anumite situatii.
Atentia este inteligenta primordiala, este constiinta insasi. Ea darama
barierele create de gandirea conceptuala si, odata ce acest lucru se
intampla, apare si recunoasterea faptului ca nimic un exista in si prin el
insusi. Atentia este vindecatorul separarii.
Ori de cate ori esti cufundat in gandirea compulsiva, tu eviti ceea ce este
real. Nu vrei sa te afli acolo unde esti: Aici, Acum.
Dogmele – religioase, politice, stiintifice – se nasc din credinta falsa ca
gandirea poate incapsula realitatea sau adevarul.
Dogmele sunt temnite conceptuale colective. Ciudat este faptul ca oamenii
isi iubesc celulele lor de inchisoare, fiindca ele le dau un simt al
sigurantei si o falsa senzatie de familiaritate.
Nimic nu i-a cauzat mai multa suferinta omenirii, decat dogmele.
Este adevarat faptul ca toate dogmele se spulbera, mai curand sau mai tarziu
fiindca realitatea scoate la iveala falsitatea lor; cu toate acestea, cata
vreme nu se intelege caracterul lor iluzoriu, ele vor fi inlocuite cu alte
dogme.
Care este iluzia fundamentala? Identificarea cu gandul.
Trezirea spirituala ne trezeste din visul gandirii
Taramul constiintei este mult mai vast decat poate intelege gandirea. Atunci
cand nu vei mai crede tot ceea ce gandesti, vei iesi in afara gandirii si
vei vedea limpede ca tu nu esti cel care gandeste.
Mintea este intr-o permanenta stare de insuficienta – fiind, astfel, ahtiata
dupa mai mult. Atunci cand te identifici cu mintea, devii cu multa usurinta
plictisit si nelinistit. Plictiseala inseamna ca mintea tanjeste dupa mai
multa stimulare, mai multa hrana pentru gandire – iar aceasta dorinta nu
este satisfacuta.
Cand esti plictisit, ii poti satisface dorinta mintii rasfoind o revista,
dand un telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, mergand la
cumparaturi sau – si acest lucru nu este ceva neobisnuit – transferand
senzatia de lipsa si nevoile mintii asupra corpului, pe care il satisfaci
mancand mai mult.
Sau poti alege sa ramai plictisit si nelinistit, observand cum te simti cand
esti plictisit si nelinistit. Pe masura ce iti concentrezi atentia asupra
acestei senzatii, dintr-o data apare un anumit spatiu si o liniste in jurul
ei, asa cum este ea. La inceput putin, dar, pe masura ce senzatia de spatiu
interior se amplifica, sentimentul de plictiseala va incepe sa scada in
intensitate si importanta. Asadar, pana si plictiseala te poate invata cine
esti si cine nu esti tu.
Vei descoperi ca nu tu esti persoana plictisita. Plictiseala este, pur si
simplu, o miscare conditionata, de energie, in interiorul tau. Tu nu esti o
persoana furioasa, trista sau infricosata. Plictiseala, furia, tristetea sau
frica nu sunt ale tale, nu iti apartin. Ele sunt conditionari ale mintii
omenesti. Ele vin si pleaca.
Tu nu esti nimic din ceea ce vine si pleaca.
Sunt plictisit. Cine stie acest lucru?
Sunt furios, trist, infricosat. Cine stie acest lucru?
Tu esti cunoasterea – si nu conditionarea care este cunoscuta.
Orice fel de idee preconceputa presupune faptul ca te identifici cu mintea
ganditoare. Ceea ce inseamna ca tu nu mai vezi cealalta fiinta umana, ci
doar propria ta idee despre acea fiinta umana. A reduce intreaga perceptie
asupra unei alte fiinte umane, la o simpla idee, este deja o forma de
violenta.
Gandirea care nu isi are radacina in constiinta, devine egoista si
disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelepciune este extrem de
periculoasa si distructiva. Aceasta este starea actuala a majoritatii
omenirii. Amplificarea rolului gandirii in stiinta si tehnologie – desi, in
mod intrinsec, nu este nici buna, nici rea – a devenit si ea distructiva,
din cauza preponderentei gandirii care nu se naste din starea de constienta.

Urmatorul pas in evolutia omenirii este transcenderea gandirii – care este
acum o sarcina extrem de urgenta. Acest lucru nu inseamna sa incetam sa
gandim ci, pur si simplu, sa nu ne identificam totalmente cu gandirea, sa nu
fim posedati de ea.
Simte energia corpului tau launtric. Imediat, zgomotul mental incetineste
sau inceteaza. Observa senzatiile care iti apar in maini, in picioare, in
abdomen, in piept. Simte viata care esti tu, viata care iti anima corpul.
Atunci, corpul tau va deveni o poarta de intrare, ca sa zic asa, intr-o
stare mai profunda de vitalitate, dincolo de emotiile si gandurile tale.
Este o vitalitate pe care o poti simti cu intreaga ta Fiinta – nu doar in
capul tau. In acea stare de prezenta, in care nu ai nevoie sa gandesti,
fiecare celula este plina de viata. Cu toate acestea, daca, din anumite
motive de ordin practic, e nevoie sa gandesti cand te afli in aceasta stare,
gandirea este acolo. Mintea inca poate actiona – si actioneaza minunat,
atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin
intermediul ei.
Poate ai observat ca acele scurte perioade in care esti constient fara sa
gandesti apar deja, in mod natural si spontan, in viata ta. Poate cand esti
implicat intr-o activitate manuala sau cand mergi prin camera sau cand
astepti la un ghiseu in aeroport si esti totalmente prezent, atat de mult,
incat imobilismul mental obisnuit al gandirii cedeaza si este inlocuit de o
stare constienta a prezentului. Sau poate descoperi ca privesti cerul sau
asculti pe cineva, fara niciun comentariu mental interior. Perceptiile tale
au devenit limpezi precum cristalul, neumbrite de gandire.
Toate acestea nu sunt importante pentru minte, fiindca ea are lucruri mult
mai importante la care sa se gandeasca; toate acestea nu sunt nici macar
demne de retinut – motiv pentru care, ele iti pot scapa cu usurinta din
vedere.
Adevarul e ca acesta este lucrul cel mai important care ti se poate intampla
Acesta este inceputul trecerii de la gandire, la constientizarea momentului
prezent.
Intrati in starea de a nu sti. Aceasta stare va poarta dincolo de minte,
fiindca mintea incearca intotdeauna sa traga concluzii si sa interpreteze
lucrurile. Ea se teme de necunoastere. Asadar, atunci cand acceptati cu
usurinta starea de a nu sti, deja ati pasit dincolo de minte. Atunci, din
aceasta stare, se naste o cunoastere care este nonconceptuala.
Creatia artistica, sportul, dansul, invatarea, consilierea – maiestria in
orice stradanie – presupune ca mintea ganditoare nu mai este implicata sau,
cel putin, joaca un rol secundar. O putere si o inteligenta mai mari decat
tine – dar care, totodata, fac parte din tine – preiau conducerea. Nu mai
exista niciun proces de luare a deciziilor; actiunea perfecta pur si simplu
se desfasoara si nu tu esti cel care face acest lucru.
A stapani viata este opusul controlului asupra vietii. Tu te aliniezi cu o
constiinta mai mareata. Ea actioneaza, vorbeste, face ceea ce trebuie.
Un moment de pericol poate determina o incetare temporara a fluxului
gandirii – fapt care iti poate demonstra ce inseamna sa fii in prezent,
alert, pe deplin constient.
Adevarul este cu mult mai cuprinzator decat poate pricepe mintea vreodata.
Nicio gandire nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, il poate
indica. De exemplu, ea poate spune: Toate lucrurile sunt, in mod intrinsec,
unificate. Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. Intelegerea acestor
cuvinte inseamna sa simti in profunzimea fiintei tale, adevarul pe care il
indica gandurile.

articol preluat de pe http://www.mindpowernews.com/BeyondThinking.htm Acest
articol un text din cartea lui Eckhart Tolle – Tacerea vorbeste.[publicat de
editura Curtea Veche n. Editura For You]
preluare Newsletter Editura ForYou