V. Rudan
Manualul conţine unele noţiuni inerente, ce pot fi dezvoltate în tehnici
extrasenzoriale nedorite de autor. Rămâne la latitudinea cititorului
cum le va folosi. Potrivit părerii unui erudit din Comitetul pentru
decernarea premiilor Nobel, omul se naşte cu o parte bună şi cu o parte
rea. Prin educaţie, se încearcă stabilirea unui echilibru între cele
două segmente comportamentale ale omului. La educaţie, aş adăuga şi
suferinţă.
Cu ani în urmă, participând la o ţinută a unei
organizaţii iniţiatice mondiale în care dobândisem rangul de Principe
al secretului regal, am fost întrebat dacă aveam disponibilatea să iert
pe duşmanul meu cel mai înverşunat. Am răspuns cu sinceritate că
Dumnezeu îl poate ierta, dar eu, ca om, nu îl pot ierta. Şi am procedat
în consecinţă, până m-am îmbolnăvit grav în iulie, 2010. Nu am dat curs
unor recomandări venite din sectorul unor servicii de informaţii privind
inderdicţia punerii la dispoziţie publică a unor date experimentale
asupra abilităţilor extrasenzoriale ale omului, obţinute pe parcursul
unor cercetări făcute pentru armată şi imediat ce am terminat de predat
primul modul din cursul meu de Protecţie şi autoapărare extrasenzorială,
am „făcut” un atac vascular cerebral, ce mi-a afectat total centrul
vorbirii, braţul şi piciorul drept. Iar în primul spital în care am fost
internat, a apărut o complicaţie cu un virus necunoscut care m-a ţinut
la pat două luni de zile, în dureri peste limita suportabilităţii
omeneşti.
În zilele şi în nopţile de chin ce au urmat, am
ajuns la concluzia sinceră că nimeni - nici măcar cei mai înverşunaţi
duşmani ai mei - să nu treacă prin suferinţele pe care le aveam eu. Şi
atunci am simţit că mi se luminează mintea şi m-am detaşat de universul
frământărilor omeneşti. I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut rău,
m-am împăcat cu toată lumea. Pentru mine nu mai există inamici. Toţi
sunt oameni. Unii indivizi sunt programaţi genetic să facă bine pentru
semenii lor; alţi indivizi sunt programaţi să facă rău. Nu este vina lor
că s-au născut cu un program cerebral negativ. Viaţa lor devine un
coşmar, fiind nevoiţi să gândească în permanenţă cum să şicaneze pe
semenii lor, în loc să-şi canalizeze energiile psihice către ceva cu
adevărat notabil; iar plata pentru acest comportament, se află mai sus
de vrerea noastră.
România ocupă primul loc în lume în ce
priveşte moartea prin atac vascular cerebral. La fiecare 10 minute
pierdem pe cineva dintre noi din cauza acestei maladii, inclusiv
persoane tinere. Zgomotul şi şicanele zilnice la care este supusă
populaţia se află printre cauzele atacului vascular cerebral. Or,
zgomotul ambiant şi şicanele pe care ni le facem noi, românii, indică
gradul de civilizaţie la care ne aflăm. La români, rea-voinţa faţă de
semeni atinge uneori cote paroxiste, sinucigaşe.
Ura, invidia
şi alte tare omeneşti sunt considerate păcate primordiale în budism şi
în alte credinţe. Cel ce urâşte, cel ce invidiază pe semenul său se
trasformă în killerul propriei sale vieţi şi a vieţilor celor din jur.
Creierul său devine calibrat să emane energii negative, ucigaşe, care
pun amprenta asupra sa, a familiei sale şi asupra colectiviţăţii umane
în care trăieşte.
Din timpuri străvechi, luminaţii omenirii au
ajuns la conluzia că numai faptele bune pot da măsură omului.
Reverberaţiile acestor cugetări simple se găsesc în credinţele tuturor
popoarelor, de pe toate continentele planetei noastre.
În creştinism se spune că „ceea ce vrei să facă oamenii pentru tine,
să faci tu întâi pentru ei.” În mozaism: „Ceea ce nu vrei să-ţi
pricinuiască aţii, nu le face nici tu lor.” În islamism: „Nu este bun
credincios cel ce nu gândeşte şi nu face pentru fratele său, ceea ce ar
face lui însuşi.” În budism: „Arată-le celoralţi aceaşi iubire, aceleaşi
bucurii şi aceeaşi milă pe care tu doreşti să-ţi arate ei.” În
hinduism: „Nu pricinui vecinului tău, ceea ce nu vrei să înduri din
partea lui.” În confucianism: „Portă-te faţă de ceilalţi, aşa cum ai
vrea să poarte ei faţă de tine.” În jainism: „La bucurie şi fericire, ca
şi la suferinţă şi nevoie, trebuie să tratăm pe ceilalţi ca pe noi
înşine.” În parsism: „Lumină şi generozitate este cel care nu
pricinuieşte celorlalţi, ceea ce nu face bine pentru el însuşi.” În
taoism: „Consideră fericirea şi suferiţa semenului tău, ca propria ta
fericire şi suferinţă şi dă-ţi silinţa să sporeşti binele ca şi cum ar
fi al tău.”
Şi nu sunt raţionamente întâmplătoare, ele sunt
bazate pe o atentă observare a mediului în care trăim. Să luăm de
exemplu, aerulpe care îl respirăm. Acelaşi aer respirăm noi, pe care un
vecin bolnav îl expiră încărcat cu microbi şi cu energii subconştiente
negative. Prin urmare, interesul nostru este ca toţi oamenii să fie
sănătoşi, mulţumiţi şi fericiţi. Pentru că şi energiile negative pe care
le emană semenii noştri în urma îmbolnăvirilor şi nemulţumirilor de tot
felul, cad asupra noastră sub formă de radiaţii nocive dătătoare de
boli, adesea incurabile.
Acelaşi aer intră în plămânii noştri,
pe care îl expiră un animal flămând sau bolnav, aceleaşi energii
negative pe care le emană cad asupra noastră. Energiile subtile negative
– ca şi cele pozitive - se propagă pe distanţe nedeterminate. Singura
pavăză pentru menţinerea sănătăţii fizice şi pshice rămâne
comportamentul nostru constructiv, în raport cu biosfera terestră.
Psihismul omului poate deveni sursă de poluare a mediului în care
trăim. Omul, concluzionează savanţii, este suma gândurilor sale. Iar
gândul, se ştie, înseamnă energie şi informaţie. Gândul zideşte şi
dărâmă. Gândul bun poate vindeca boli incurabile; gândul rău poate
îmbolnăvi un om sănătos. Gândurile rele au efecte malefice atât asupra
individului care le generează, cât şi asupra celor din jur. Să fim
atenţi la gândurile noastre, pentru că după cum stă scris şi în cărţile
sacre ale omenirii, ele vor fi destinul nostru.
„Fii atent la
gândurile tale, pentru că ele vor fi cuvinte. Fii atent la cuvintele
tale, pentru că ele vor fi fapte. Fii atent la faptele tale, pentru că
ele vor deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele
vor deveni caracterul tău. Fii atent la caracterul tău, pentru că el va
fi destinul tău.” (Talmud)
Toate organismele vii – prin
urmare şi oamenii – sunt conectate energetic între ele şi nu pot
supravieţui în deplină sănătate fizică şi mentală decât în armonie
reciprocă desăvârşită şi în rezonanţă pozitivă cu energiile subtile ale
mediului înconjurător. În Universul nostru totul este legat de tot.
Popoarele care trăiesc în contradicţie cu aceste cerinţe universale,
sunt sortite dispariţiei.
Noi, ca specie, ne aflăm în pragul
extincţiei. Pe data de 12 decembrie 2012 începe să se deruleze un
fenomen cosmic cu implicaţii terestre majore, ce se repetă la fiecare
26.000 de ani. Soarele se aliniază, împreună cu planeta noastră, pe
nucleul galaxiei Calea Lactee. Potrivit descoperirilor ştiinţifice
recente, nucleul galaxiei este o gigantică gaură neagră, cu efecte
devastatoare asupra corpurilor cosmice din jur. Găurile negre din
Univers sunt eminamente paranormale. Nu pot fi explicate prin legile
fizicii actuale, au gravitaţie infinită şi pot să „înghită” planete,
stele şi sisteme solare.
În viitorul apropiat vor fi
bulversate magnetosfera solară, magnetosfera terestră, atmosfera şi
biosfera, însoţite de o sumă de alte femonene cosmice şi terestre ce ne
vor pune viaţa în grea cumpănă. În prezent, au loc fenomene precursoare
marelui eveniment cosmic, cum ar fi inversarea polarităţii magnetice a
planetei noastre - fenomen cu efecte incalculabile asupra atmosferei şi
organismelor vii terestre - şi cutremure, erupţii vulcanice şi uragane
violente. Potrivit ultimelor măsurători făcute de geofizicieni, polul
magnetic Nord se deplasează în direcţia Rusiei cu 64 km pe an. Asta
înseamnă mai mult de 175 metri în 24 ore. Se aşteaptă bombardamente
cosmice cu asterozi şi comete la suprafaţa Terrei şi alte fenomene cu
urmări previzibile şi imprevizibile.
Magnetosfera terestră
este suportul atmosferei, e ca o umbrelă ce ne fereşte de radiaţii
nocive venite din cosmos (radiaţii cosmice) şi de la Soarele nostru
(vânt solar, radiaţii ultraviolete, infraroşii, gama, X).
Magnetismul planetei Pământ este influenţat de magnetismul Solar şi de
magnetismul Lunar; iar magnetismul planetei noastre este în legătură
indisolubilă cu componenta magnetică a biocâmpului tuturor
vieţuitoarelor terestre, prin urmare şi a omului. Prin ruperea
echilibrului dintre magnetosfera terestră şi componenta magnetică a
biocâmpului, vor avea loc importante dezorganizări ale funcţiilor
psihice şi organice ale omului şi a altor vieţuitoare de pe Terra.
Un alt motiv de îngrijorare constă în accelerarea rezonanţei
Schumann, fenomen ce interferează cu bioritmurile cerebrale umane şi
afectează procesele de generare a undelelor celebrale, reglării
homeostazei şi vindecării, abilităţilor extrasenzoriale ale individului
şi perceperea subiectivă a trecerii timpului. Vibraţiile naturale
Schumann, cu frecvenţa medie 7,8 cicli pe secundă, se manifestă în
cavitatea rezonantă dintre suprafaţa planetei şi baza ionosferei,
situată în medie la altitudinea de 60 – 80 km.
Echilibrul
energetic al ionosferei fiind deteriorat sistematic cu radiaţii
electromagnetice emise de miliarde de instalaţii tehnologice terestre,
inclusiv de experimente militare, rezonanţa Schumann a ajuns la
frecvenţa medie de 11 Hz şi este în continuă creştere. Din cauza acestui
fenomen, începând cu mijlocul anilor ’70 are loc o bulvesare a
biorimurilor cerebrale umane şi animale. Noi ca specie, în prezent trăim
subiectiv durata unei zile în doar 16 ore, în loc de 24 ore.
Bioritmurile cerebrale umane sunt corelate de milenii la vibraţiile
naturale ale planetei noastre. Orice modificare a frecvenţei Schumann
determină dezorganizarea funcţionalităţii organismelor vii, până la
nivel celular.
Perceperea subiectivă a spaţiului şi a timpului
este importantă pentru organisme vii evoluate. De exemplu, statura
noastră subiectivă o putem percepe în două moduri diferite. Dacă ne
apropiem de un plan orizontal situat mai jos de linia privirii noastre -
de pildă, chiuveta din bucătărie sau cada din baie - şi ne impunem să o
privim de la „înălţime”, vom avea senzaţia că suntem mai înalţi de cât
ştiam. Dacă o privim de „aproape”, vom constata că suntem mai scunzi.
Repetând acest exerciţiu, riscăm să pierdem cotrolul asupra spaţiului în
planul vertical.
Important pentru viaţa unei fiinţe nu este
timpul calendaristic, cimodul individual în care percepe trecerea
timpului cu simţurile sale. Omul poate neutraliza efectul pshihic indus
de accelerarea frecvenţei Schumann, încât să trăiască subiectiv ziua de
24 ore, într-un interval de timp echivalent cu două până la 28 zile
calendaristice. Există o metodă verificată din punct de vedere
experimental, de realizare a extensiei subiective a timplui. Dar trebuie
să ne gândim bine dacă dorim acest lucru. Pe lângă factorul benefic de
prelungire a vieţii, apar efecte nedorite. În cazul îmbolnăvirii de o
boală grea sau a altor împrejurări nefavorabile, extensia timpului
devine greu de suportat.
Secolul XX a fost secolul marilor
realizări tehnico-ştiinţice. Secolul XXI, apreciază oamenii de ştiinţă
lucizi, trebuie să fie secolul dezvoltării psihismului uman – capitol pe
care omul l-a neglijat nepermis de mult. Şi această scăpare are
implicaţii profund negative la nivelul întregii specii homo sapiens.
Comparativ cu lumea animală şi vegetală, omul şi-a pierdut insuşirile
extrasenzoriale fundamentale, care erau o garanţie de supravieţuire pe
planeta noastră, frământată de fenomenologii telurice şi de altă natură.
Potrivit concluziilor exprimate de geofizicieni, geologi,
vulcanologi, cosmologi, ne aşteaptă fenomene telurice, meteorologice şi
cosmice incomparabil mai intense de cât cele care loc în prezent. Apare
în acest context simptomatică hotărârea a peste 70 de miliardari
americani de a dona jumătate din averea lor – unii chiar în proporţie de
95% - în scopuri de binefacere. Nu ne rămăne decât să credem că
miliardarii americani au intrat deja în posesia unor informaţii ferme,
relativ la ce ne aşteaptă în viitorul apropiat.
Are loc
totodată, dezvoltarea fără perecedent în istoria scrisă a omenirii a
focarelor geopatogene, ce devin din ce în ce mai virulente. Şi nu există
nici o aparatură tehnică capabilă să ne avertize de acest lucru.
Să reţinem faptul că animalele sunt dotate din naştere cu abilităţi
extrasenzoriale ce le permit să anticipeze calamităţi locale sau
regionale şi să procedeze în consecinţă. De exemplu, uriaşul val tsunami
din 22 decembrie 2004, declanşat de cutremurul cu magnitudinea de peste
9 grade pe scara Richter, care a făcut peste 250.000 de victime umane
în zonele de litoral din Asia de sud-est, nu a ucis nici un animal.
Animalele, prin supersimţurile lor primordiale, au sesizat fenomenele
precursoare structurării cataclismului, au delimitat zonele supuse
riscului şi s-au refugiat în interiorul continentului, pe platourile
înalte, cu câteva zile înainte de a avea loc marele cutremur din oceanul
Pacific. Oamenii de ştiinţă care au studiat acest comportament
paranormal al animalelor, au ajuns la concluzia că fenomenul este normal
pentru lumea animală.
Grosul speciei umane trăieşte în
duşmănie cu celelalte specii biolologice terestre, de pe poziţia de
dominatori ai planetei Pământ. Prin eludarea drepturilor speciilor care
au fost înaintea noastră pe Terra, specia umană a făcut o greşală pentru
care vom plăti în viitorului apropiat.
În finalul acestui
prolog, semnalez o altă problemă, interzisă discuţiilor publice. În
prezent, omenirea se confruntă cu o criză profundă în cadrul speciei.
Dominaţia bărbaţilor în conducerea treburilor Terrei, trebuia să
înceteze de milenii. În mod firesc, trebuia să urmeze epoca
matriarhatului. Morminte găsite pe teritoriul Ucrainei, datând de peste
patru milenii, sunt fără echivoc: femeile deţineau prerogative de
conducere şi au fost îngropate cu arme, iar bărbaţii au fost înhumaţi cu
podoabe, în morminte separate. La fel stăteau lucrurile şi cu
amazoanele de la Dunărea de Jos şi cu amazoanele din pădurile ce
mărginesc fluviul Amazon, din America de Sud. Fluviul sud-american, cu
cel mai vast bazin hidrografic de pe Terra, poartă numele femeilor
luptătoare şi conducătoare, ce stăpâneau un imperiu despre care nu se
mai vorbeşte. Papa Paul al II-lea a emis ipoteza potrivit căreia
Dumnezeu ar putea fi femeie.
Din punct de vedere funcţional,
creierul feminin este diferit de creierul masculin. De pildă, la analiza
detaliilor, în creierul femelior se activează nouă centri nervoşi,
dispuşi în ambele emisfere cerebrale, ceea ce permite o analiză
multilaterală a fenomenelor din mediul înconjurător. În creierul
masculin la analiza detaliior se activează numai doi centri nervoşi,
într-o singură emisferă cerebrală.
Dominaţia bărbaţilor a
trasformat planeta într-un câmp de luptă perpetuă pentru putere şi
subordonare, fără responsabilitate pentru generaţiile viitoare.
Manipulând mass-media mondială, conducătorii bărbaţi au redus femeia la
un simplu obiect sexual, privând-o de prerogativele fireşti de conducere
a societăţii. Iar efectele negative ale acestei stări de fapt se văd cu
pregnanţă în unele ţări care au anulat, prin religie, participarea
femeilor la viaţa societăţii.
Omenirea a rămas la acest capitol în
contradicţie cu legile firii. La animale sociale, femela conduce
familia. La elefanţi, lupi, lei, hiene, manguste, etc., femela are rol
conducător, iar masculii se ocupă de protecţia familiei.
Lucrurile
de pe planeta noastră tind să scape de sub control. Recent, NASA şi-a
avertizat angajaţii să-şi pregătescă familiile, pentru a face făţă
evenimetelor apocaliptice cu care se va confrunta în viitorul apropiat
omenirea.
Avem şanse de supravieţuire, numai prin
reconsiderarea pozitivă a relaţiilor cu semenii noştri şi cu celelate
specii biologice terestre. Şi prin activarea abilităţilor
extrasenzoriale ale omului, aflate în stare latentă în subconştietul său
din vremi ancestrale.
sursa:
http://rudan.ro/content/prolog-la-manualul-de-supravie%C8%9Buire-ce-va-fi-lansat-%C3%AEn-cur%C3%A2nd-sintez%C4%83
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu