Lecţia 2 – ASUMPŢIILE SE ÎNTĂRESC ÎN FAPT
Biblia asta a noastră nu are nimic de-a face cu istoria. Unii dintre voi ar putea fi
în seara asta încă înclinaţi să creadă că, deşi îi putem da o interpretare psihologică, ar
putea fi totuşi lăsată în forma ei actuală şi interpretată literal. Nu se poate. Biblia nu
face referire defel la oameni sau întâmplări aşa cum ai fost învăţat să crezi. Cu cât mai
devreme începi să îndepărtezi ideea aia, cu atât mai bine.
Vom lua câteva poveşti în seara aceasta şi, din nou, îţi voi reaminti că tu trebuie
să rejoci toate aceste poveşti înlăuntrul minţii tale.
Ţine minte că, deşi ele par a fi poveşti ale oamenilor deplin treji, drama se
petrece de fapt între tine, cel adormit, cel profund, şi tine, cel trezit conştient. Aceşti
doi „tu” sunt personificaţi ca oameni, dar când vei ajunge la partea aplicativă, trebuie
să-ţi aminteşti importanţa stării soporifice.
Întreaga creaţie, după cum îţi spuneam aseară, are loc în timpul stării de somn,
sau acea stare apropiată somnului – o stare de toropeală, soporifică.
Îţi spuneam seara trecută că cel dintâi om încă nu s-a trezit. Tu eşti Adam,
primul om, încă în somn profund. Creativul tu este cvadri-dimensionalul tu, a cărui casă
este pur şi simplu starea în care intri când ţi se spune că eşti adormit.
