Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
-
Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de
neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa
fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le
schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare
rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala.
Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe
care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul
acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe
el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul
capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu
banii cat mai repede.
Tanarul lua
inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in
stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii
manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere
pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se
incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat
de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe
inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de
cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un
banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n
lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si
se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul
si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in
schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel,
acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare
rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia
daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred
sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti
imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor
inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a
inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune
mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat
ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu
inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica.
Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu
totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin
targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne
evalueze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu