Înlantuirea Diavolului

Placerea este un dusman care în mod fatal devine sclavul sau

stapânul nostru. Pentru a-ti înfrâna placerea trebuie sa lupti împotriva

ei si, pentru a te bucura de ea, trebuie mai întâ i s-o învingi.

Placerea este o sclava plina de farmec, dar o stapâna cruda,

nemiloasa si ucigasa. Pe cei stapâniti îi oboseste, îi uzeaza, îi ucide dupa

ce le-a înselat toate dorintele si le-a tradat toate sperantele. Servitutea

unei placeri se numeste patima. Dominarea unei placeri se poate numi

putere.

Natura a asezat placerea lânga datorie; daca o despartim de datorie,

placerea se altereaza si ne otraveste. Daca o legam de datorie, placerea

nu se va îndeparta, ne va urma si va fi recompensa noastra. Placerea nu

poate fi despartita de bine. Omul bun poate suferi, este adevarat, dar

pentru el o placere imensa se degaja din durere. Iov, pe maldarul lui de

balegar, primeste vizita lui Dumnezeu care-l consoleaza si-l ridica, în

timp ce Nabucodonosor, pe tronul lui, se pleaca sub mâna fatala care-i ia

mintile, transformându-l într-un animal. Iisus, dându-si sufletul pe

cruce, scoate un strigat de triumf, pentru ca-si simte viitoarea reînviere,

în timp ce Tiberiu la Capri, înconjurat de criminalele lui delicii, îsi

tradeaza nelinistea, marturisind într-o scrisoare adresata senatului ca se

simte murind în fiecare zi!

Raul nu are putere asupra noastra decât prin viciile noastre si prin

frica pe care ne-o inspira. Diavolul îi urmareste pe cei carora le e frica de

el si fuge din fata celor care-l dispretuiesc. Sa faci bine si sa nu-ti fie frica

de nimic, aceasta este arta de a-l înlantui pe diavol.

Dar nu vrem sa alcatuim aici un tratat de morala. Vrem doar sa

revelam secretele stiintei magice aplicate medicinii spiritelor. Trebuie

deci sa vorbim despre posesiune si exorcism.

Fiecare dintre noi are sentimentul unei duble vieti. Lupta mintii

împotriva constiintei, a lasei pofte împotriva sentimentului generos; a

animalului, într-un cuvânt, împotriva creaturii inteligente; slabiciunile

vointei nasc adesea patima; reprosurile pe care ni le adresam, visele pe

care le avem în stare de veghe; toate acestea par sa ne dezvaluie prezenta

în noi în sine a doua persoane cu caracter diferit, una ne îndeamna la

bine, a doua ar vrea sa ne traga spre rau.

Din aceste nelinisti ale dublei noastre naturi, s-a conchis existenta a

doi îngeri repartizati pentru fiecare dintre noi, unul bun, unul rau,

mereu prezenti, unul la dreapta, celalalt la stânga. Nu este vorba aici

decât de un simbolism, dar am mai spus, si aceasta este un arcan al

stiintei, pentru ca imaginatia omului este destul de puternica pentru a

da forme pasagere reale fiintelor pe care le afirma verbul sau. Multe

calugarite si-au vazut si si-au atins îngerul lor bun, multi asceti s-au

luptat corp la corp cu proprii lor demoni.

În viziunile pe care le provocam sau care preced anumite dispozitii

maladive, aparem în propriii nostri ochi sub forme care dau imaginatiei

noastre exaltate o proiectie magnetica . Uneori, anumiti bolnavi pot

proiecta forte care magnetizeaza obiectele supuse influent ei lor, în asa fel

încât aceste obiecte par sa se deplaseze si sa se miste de la sine.

Aceste proiectii de imagini si forte, nefiind în ordinea obisnuita a

naturii, se nasc întotdeauna dintr-o dispozitie maladiva care poate

deveni contagioasa prin efectul surprizei, al spaimei sau al unei proaste

dispozitii.

Minunile se înmultesc si totul pare antrenat într-un vârtej al

dementei. Asemenea fenomene sunt, evident, dezordini. Ele sunt produse

de magnetismul raului si omul comun are dreptate, daca admite definitia

pe care am dat-o, sa le atribuie demonilor.

Asa s-au manifestat miracolele zvârcolitorilor sfântului Ménard, ale

tremuratorilor din Cevènnes si ale atâtor altora. Asa se produc

ciudateniile spiritismului; în centrul tuturor acestor cercuri, în fruntea

acestor curenti se afla bolnavii si exaltatii. Datorita actiunii curentului si

presiunii cercurilor, bolnavii pot deveni incurabili, iar exaltatii nebuni.

Când exaltarea vizionara si dereglarea magnetica se produc în starea

cronica a unui bolnav, acesta este obsedat sau posedat dupa gravitatea

raului.

Subiectul în aceasta stare este atins de un fel de somnambulism

contagios; viseaza treaz fiind, crede si produce pâna la un anumit punct

absurdul în jurul lui, fascineaza ochii si în sala simturile persoanelor

impresionabile din apropierea lui. Atunci triumfa superstitiile, iar

actiunea diavolului devine evidenta. Actiunea este evidenta, dar diavolul

nu este ceea ce credem noi. Am putea defini magia ca stiinta

magnetismului universal, dar asta ar însemna sa luam efectul drept

cauza. Cauza, am mai spus-o, este lumina principianta a od-ului, a obului

s i a aùr-ului evreilor. Dar sa revenim la magnetism ale carui mari

secrete nu sunt deocamdata cunoscute si sa-i dezvaluim viitoarele

teoreme.

I

Toate fiintele, traind într-o anume forma, sunt polarizate pentru a aspira

si a respira viata universala .

II

Fortele magnetice în cele trei regnuri sunt facute sa se echilibreze prin

puterea contrariilor.

III

Electricitatea nu este decât caldura speciala pe care o produce circulatia

magnetica .

IV

Medicamentele nu vindeca bolile prin actiunea proprie a substantelor lor,

ci prin proprietatile lor magnetice.

V

Orice planta e placuta unui animal si nesuferita animalului care-i este

împotriva. Orice animal este simpatic unui om si antipatic altuia.

Prezenta unui animal poate schimba caracterul unei boli. Multe fete

batrâne ar înnebuni daca n-ar avea o pisica si ar deveni aproape

rezonabile daca ar reusi sa împace un câine cu o pisica .

VI

Nu exista planta, insecta, nu exista piatra care sa nu ascunda o virtute

magnetica si care sa nu poata sluji o dorinta buna sau rea a vointei

umane.

VII

Omul are puterea naturala de a-si usura semenii prin vointa, prin

cuvânt, prin privire, prin semne. Pentru a exercita aceasta putere,

trebuie s-o cunosti, sa crezi în ea.

VIII

Orice vointa nemanifestata printr-un semn este o vointa trândava. Exista

semne directe si semne indirecte. Semnul direct are mai multa putere

pentru ca e mai rational; dar semnul indirect este întotdeauna un semn

sau o actiune corespondenta ideii si ca atare el poate realiza vointa. Dar

semnul indirect nu se manifesta efectiv decât atunci când semnul direct

este imposibil.

IX

Orice determinare a actiunii este o proiectie magnetica. Orice consimtire

la o actiune este o atragere de magnetism.

Orice act consimtit este un pact. Orice pact este mai întâi o obligatie

libera, devenind apoi fatala.

X

Pentru a actiona asupra celorlalti fara sa te legi pe tine însuti, trebuie sa

te afli în aceasta independenta perfecta care nu apartine decât lui

Dumnezeu. Poate fi omul Dumnezeu? – Da, prin participare.

XI

A exercita o mare putere fara sa fii perfect liber înseamna a te destina

unei mari fatalitati. Iata de ce un vrajitor nu se poate cai si va fi

obligatoriu damnat.

XII

Puterea magului si a vrajitorului sunt la fel; numai ca magul se tine de

trunchi când taie creanga, pe când vrajitorul se tine chiar de creanga pe

care o taie.

XIII

A dispune de fortele exceptionale ale naturii, înseamna a te pune în afara

legii. Prin urmare vei fi supus martiriului daca esti drept, daca nu, unui

legitim supliciu.

XIV

“Regele interzice lui Dumnezeu sa faca minuni pe aceste locuri.”

este o inscriptie paradoxala numai în forma. Politia dintr-un anumit loc

apartine regelui si atât cât regele este rege, Dumnezeu nu poate intra in

conflict cu politia sa. Dumnezeu poate doar sa-i trimita pe o movila de

balegar pe papii sau pe regii cei rai, dar nu poate înfrunta legile

domnitoare. Deci, orice minune care se face împotriva autoritatii

spirituale si legale a papei sau împotriva autoritatii temporale si legale a

regelui, nu vine de la Dumnezeu, ci de la diavol.

În lume, Dumnezeu reprezinta ordinea si autoritatea. Satan este

dezordinea si anarhia. De ce este nu numai permis, ci chiar glorios sa te

opui unui tiran? Tiranul este un anarhist care a uzurpat puterea,vreti

deci sa luptati si sa izbânditi împotriva raului? Fiti personificarea binelui!

Vreti sa învingeti anarhia? Fiti bratul autoritatii! Vreti sa-l înlantuiti pe

Satan? Fiti puterea lui Dumnezeu!

Or, puterea lui Dumnezeu se manifesta în unanimitate prin doua forte:

credinta colectiva si infailibila ratiune.

Exista deci doua tipuri eficiente de exorcism, cel al ratiunii si cel al

credintei. Credinta comanda fantomelor a caror regina este pentru ca e

mama lor si ele se îndeparteaza pentru un timp. Ratiunea sufla doar

peste ele în numele stiintei si acestea dispar pentru totdeauna.

Eliphas Lévi – Marele Arcan sau ocultismul revelat, Cap. III – Înlantuirea diavolului