sursa:
- Extrase din conferintele lui Samael Aun Weor -
„Kabala se pierde în noaptea secolelor, în acele vremuri când Universul a fost gestat în pântecele lui Maha Kundalini, Marea Mamã. Kabala e Știința Numerelor.
Universul este fãcut prin Legea Numãrului, a Mãsurii și a Greutãții; Matematica formeazã Universul, Numerele fiind entitãți vii.
Teosofii vorbesc de Planuri și de Subplanuri, iar acestea sunt cei Zece Sephiroți: Zece Emanații ale Eternei Mame Spațiu, Zece Talazuri ce servesc drept fundament Marii Mame.
Cele Șapte Planete ale Sistemului Solar sunt cei Șapte Sephiroți și Triunul Soarelui Spiritual este Coroana Sephiroticã.
Acești Sephiroți trãiesc și palpitã în interiorul Conștiinței noastre și trebuie sã învãțãm sã-i mânuim și sã-i combinãm în laboratorul minunat al Universului nostru Interior. Cineva se poate transforma în Om, grație Sephiroților; existã, de asemenea, Sephirote: în același fel în care existã ioni pozitivi, existã ioni negativi.
E necesar sã realizãm acești Zece Sephiroți, pentru cã ei sunt aici cu noi. O datã realizați într-un individ, acești Zece Sephiroți, îl transformã într-un Auto-Realizat, pãrând nestemate prețioase încrustate, este ceva minunat.”
Teosofia Orientalã, la fel ca diversele școli de tip pseudo-esoteric șipseudo-ocultist, ne vorbește de „planuri suprasensibile”. În mod incontestabil, termenul „planuri” ne pare, cu siguranțã, puțin confuz, sugerând ideea greșitã de suprafațã peste suprafațã, sub formã de scarã. Datoritã acestui lucru, tocmai de aceea, în lista noastrã de termeni gnostici, noi am hotãrât în mod deschis sã nu folosim acest termen; noi preferãm sã vorbim de „regiuni” sau „lumi” situate în diferite dimensiuni ale Naturii și ale Cosmosului. Astfel, cunoașterea devine mai inteligibilã, mai clarã.
LUMEA FIZICÃ tridimensionalã a lui Euclid nu este totul; deasupra și dedesubt existã alte regiuni ale Universului. Este indiscutabil cã deasupra regiunii tridimensionale a lui Euclid avem dimensiunile superioare și nu încape îndoialã cã dedesubtul regiunii tridimensionale existã infra-dimensiunile naturale, bine localizate în interiorul organismului planetar pe care trãim.
Dacã examinãm cu atenție Lumea Fizicã ce ne înconjoarã, vom vedea multiple fenomene de tip mecanic: bioelectrice, fiziologice, metabolice, catalitice, chimice, calorice etc., care trebuie sã aibã, fãrã nici o îndoialã, o bazã, un fundament. Ar fi complet absurd, de exemplu, sã presupunem cã un organism viu format în mod exclusiv din molecule chimico-fizice are capacitãți pentru a vorbi, a gândi, a simți și a acționa. Dacã ar fi așa, am putea construi organisme similare.
Ați putea obiecta spunând cã „roboții fac minuni”. În nici un fel nu negãm aceasta, însã, evident, nici un robot nu ar putea fonda, de exemplu,o școalã de filosofie, nici un robot nu ar fi capabil sã scrie o operã esotericã transcendentalã. Mi-ar plãcea sã știu care este robotul care ar putea scrie o operã atât de minunatã ca „Doctrina Secretã” a Elenei Petrovna Blavatsky.
Așadar, roboții acționeazã, da, însã limitat; ei funcționeazã în acord cu limitele lor mecanice, nu ar putea sã acționeze prin ei înșiși sau sã treacã dincolo de limitele care le-au fost fixate. Pânã acum nu am întâlnit nici mãcar un „Frankestein” care poate imita o ființã umanã (așa ceva nu existã). Toate acestea ne invitã sã înțelegem cu deplinã claritate cã Lumea Fizicã tridimensionalã a lui Euclid nu e totul…
În mod incontestabil, regiunea chimico-fizicã are nevoie de un „nexus-formativus”, o bazã pe care sã poatã funcționa. Dacã examinãm orice organism, vom vedea cã posedã procesele de asimilare, eliminare, reproducere, percepție, senzație, cãldurã etc. Aceasta ne indicã în mod clar cã dincolo de moleculele exclusiv chimice existã structuri, baze pe care știința oficialã nu le cunoaște. În mod indiscutabil, știm cã toate fenomenele chimico-fizice sunt susținute de Corpul Vital al planetei Pãmânt. Deci, LUMEA ETERICÃ sau VITALÃ este a Patra Coordonatã, a Patra Verticalã a Lumii Fizice. Lumea Etericã este, am putea spune, zona tetradimensionalã a acestei planete pe care trãim și ne mișcãm.
Dar dacã Pãmântul își are dublul sãu, duplicatul sãu exact, PRINCIPIUL sãu DE VIAȚÃ, Corpul sãu Vital, organismul uman, ca și orice alt organism animal, își are deopotrivã propriul sãu Corp Vital. Trebuie sã știm cã acesta din urmã e constituit din patru feluri de Eter:
a) ETER CHIMIC
b) ETER DE VIAȚÃ
c) ETER LUMINOS
d) ETER REFLECTOR.
Primul, Eterul Chimic, este cel care este în relație cu toate procesele biochimice organice, cu procesele de asimilare și de eliminare organicã. Al doilea, Eterul de Viațã, servește drept mijloc forțelor care lucreazã cu procesele reproducerii raselor. Al treilea, Eterul Luminos, este cel care permite tuturor organismelor percepțiile senzoriale exterioare, precum și cele extrasenzoriale. Și al patrulea principiu vital, Eterul Reflector, este în relație intimã cu diferitele funcționalisme ale imaginației și ale voinței la toatecreaturile.
Dacã vedem o floare, putem sã admirãm la ea nu numai formele geometrice și petalele sale minunate, ci și coloritul ei. Neîndoios, aceste culori naturale sunt în relație intimã cu Eterul Luminos al creației. Ochiul acvilei uimește prin acuitatea vizualã; este bine cunoscut cã percepe din înaltul norilor orice pasãre, orice reptilã și cã se grãbește imediat sã o prindã. Acestea sunt alimentele ei, este clar, însã acest ochi al acvilei ne aratã Eterul Luminos. Nu ar fi posibil sã existe percepții fãrã Eterul Luminos. Admirãm forța voinței marilor genii și ea e în legãturã cu Eterul Reflector. Lumina, cãldura, culoarea și sunetul se pot cristaliza în întreaga creație prin intermediul celor patru Eteruri universale. Când esoteristul (cu Eterurile sale Luminos și Reflector absorbite în întregime în Corpul sãu Astral) viziteazã aceste zone, sã le spunem edenice sau paradisiace ale Lumii Eterice, descoperã adevãrate minuni, adevãrate frumuseți. Acolo, munții devin transparenți ca și cristalul și au o frumoasã culoare albastrã; mãrile și câmpurile se vãd albastre. Aceasta este culoarea de bazã a Lumii Vitale, dar asta nu înseamnã cã nu existã întreaga gamã de culori în Vital.
Cei ce presupun cã „Paradisul Terestru” era situat în cutare sau cutare loc de pe Pãmânt se înșealã. Explicația pe care o dã Biblia despre râurile Tigru și Eufrat, despre „Paradisul”, „Edenul”, situate acolo, în Mesopotamia etc. e complet simbolicã. „Paradisul Terestru” este Corpul Vital al planetei Pãmânt, este secțiunea superioarã a acestei lumi tridimensionalea lui Euclid. Corpul Vital terestru servește ca suport vieții organice a întregii noastre lumi, Terra.
Așadar, Lumea Vitalã este ceva ce meritã osteneala sã fie investigatã… Existã în Eden adevãrate minuni. Oricine care știe sã cãlãtoreascã prin„Paradis” cu Corpul Vital va putea vedea acolo rase umane existente. Existã rase paradisiace care trãiesc în a Patra Verticalã și care sunt umane; ele trãiesc alãturi de noi, însã sunt invizibile pentru noi. Cunosc una dintreaceste rase; ei au corp fizic și trãiesc în jurul nostru, fãrã ca oamenii sã-i vadã, datoritã diferitelor modificãri ale materiei. Existã încã rase umane care nu au ieșit din Paradis și care sunt vesele, fericite; oameni din carne și oase, invizibili pentru persoanele care trãiesc în regiunea tridimensionalã a lui Euclid; oameni edenici, paradisiaci care pânã acum n-au mâncat din acel fruct despre care ni s-a spus: „Nu mâncați, cãci dacã veți mânca din acest fruct, veți muri”; oameni care au știut sã se supunã acestei porunci…
Toate creaturile regnului animal sunt organizate. Esențele care am putea spune cã se reîncorporeazã fãrã încetare în diferitele organisme animale se numesc „Elementali”. Aceștia se reunesc în Templele lor secrete și astfel de Temple se aflã situate în „Paradis”, în a Patra Verticalã.
Sunt Templele Naturii. „Elementalii” plantelor (fiecare plantã îl are pe al sãu propriu) sunt organizați în familii. Una este, de exemplu, familia portocalilor, alta cea a mentei, o alta cea a pinilor și toate aceste familii vegetale își au Templelelor în Lumea Etericã; acolo, ei sunt instruiți de Devași. Asemenea creaturi aspirã sã se transforme într-o zi în ființe umane.
În Eden, adicã în Lumea Etericã, în „Grãdina Hesperidelor” (cum spunea Don Mario Roso de Luna, faimosul scriitor spaniol), pe „Pãmântul Fãgãduinței” al lui Moise, unde din râurile cu apã purã ale vieții izvorãște lapte și miere, existã frumuseți într-adevãr incalculabile. Rãmânem extaziați atunci când contemplãm Gnomii între pietre, aceste mici creaturi citate de Philippe Teofastro Bombastro de Hohenheim (Aureola Parecelso); ne simțim uluiți atunci când vedem Salamandrele în flãcãri (aceste creaturi care par mici șopârle de casã care, desigur, abundã în elementul foc); nu putem face altceva decât sã ne emoționãm când contemplãm Silfii jucãuși ai Lumii Eterice dând forme capricioase norilor; întradevãr, nu putem decât sã ne extaziem vãzând Nereidele imensei mãri,construindu-și palate pe fundul mãrilor. Ni s-a spus cã atunci când una dintre ele se îndrãgostește de o ființã umanã, o duce în locuința ei, acolo, pe fundul mãrii și formeazã împreunã cu ea un cãmin. Este evident cã ființa umanã se dezîncarneazã, cãci se cãsãtorește cu o Nereidã.
În Lumea Etericã gãsim creaturi insignifiante, dar cu o putere imensã. Existã anumiți „Elementali” ai unor regiuni pe care ajunge sã-i atingem cu lama „Spadei Înflãcãrate” pentru ca sã se declanșeze o furtunã sau la fel de bine ca ea sã se opreascã sau sã se termine. Sunt alții care au putere asupra vulcanilor în erupție. În Lumea Etericã lucreazã Îngerii Vieții. Aceia care au grandioasa misiune de a dota cu un Corp Vital orice ființã umanã care se reîntoarce, care revine sau care se reîncorporeazã. Asemenea Devași, evident, au putere asupra APELOR AMNIOTICE și, în general, asupra întregii materii…
Dincolo de Lumea Vitalã, avem LUMEA ASTRALÃ. Suntem cuprinși de admirație atunci când contemplãm o asemenea regiune. LUMINA ASTRALÃ e „AZOTUL” și „MAGNEZIUL” vechilor alchimiști, e „DRAGONUL ZBURÃTOR” al Medeei, „INRI” al creștinilor, „TAROTUL” țiganilor; e focul desprins din nimbul Soarelui și fixat pe Pãmânt prin forța de gravitație și greutatea atmosferei.
Lumea Astralã e minunatã. E lumea culorii, are șapte tonalitãți debazã, fundamentale, în acord cu cele șapte note muzicale, în acord cu cele șapte culori de bazã ale spectrului solar. Lumea Astralã are regiuni extraordinar de sublime și altele, din nefericire, infernale. Sunt douã secțiuni perfect definite: uneia i-am putea spune „Astralul Superior” și celeilalte, cum îi spun hindușii, „Kamaloka Inferioarã” (Astralul Inferior). Acolo trãiesc coloanele de îngeri și de demoni, înfruntându-se reciproc.
În Lumea Astralã gãsim sufletele morților, ale decedaților, ale acelora care deja și-au pãrãsit învelișul lor corporal. Îi gãsim acolo și pe Devașii Naturii. Cei care se dedicã Magiei practice se aflã în special în Lumea Astralã. Sã ne amintim cu exactitate de Eliphas Levi, Abatele Alfonso Luis Constant: este un mare Maestru care se aflã, fãrã nici o îndoialã, în Lumea Astralã. Acolo trãiește, lucreazã, existã, deoarece el este un Mag (prin Mag înțelegem înțelept, iluminat, acela care a luat sceptrul puterii, cel care adezvoltat în anatomia sa ocultã „Focul Serpentio-Inelar”).
În Lumea Astralã se pot invoca îngerii, dar și demonii. Existã formule angelice, inefabile prin intermediul cãrora este posibil ca Elohim (Zeii) sã ne asiste; însã existã și formule mantrice diabolice sau liturgice prin intermediul cãrora e posibil sã invocãm demonii…
Totuși, pe noi ne intereseazã secțiunea superioarã a Lumii Astrale, acolo unde putem invoca Zeii Creatori ai Universului, acolo unde putem merge la Templele de Mistere în care Maeștrii Fraternitãții Albe Universale se reunesc…
Nu existã lucru care sã nu aibã contrapartea sa Astralã; și chiar însãși planeta Pãmânt are contrapartea sa în Lumea Astralã…
Mult dincolo de Lumea Astralã avem LUMEA MENTALÃ , Lumea Minții Cosmice. Teosofii asigurã cã aceastã regiune este „Devachan”, cãacolo, dupã moarte, dezîncarnații petrec o perioadã fericitã înainte de a se reîntoarce. Noi subliniem ideea cã, chiar dacã e foarte sigur cã partea
superioarã a Lumii Mentale este extraordinar de frumoasã, asta nu înseamnã cã toate ființele umane au acces la aceastã parte superioarã; normal este ca ele sã se întoarcã, sã revinã fãrã sã fi avut bucuria deliciilor din „Devachan”.
În Lumea Minții gãsim știința, înțelepciunea. Acolo sunt toate Templele Zeilor, precum Templele lui Hermes Trismegistul, unde sunt descrise operele sale, unde sunt citate miracolele lui, minuni și fapte mari etc. În Lumea Minții existã durere sau fericire, totul depinde de regiunea în care ne aflãm. În regiunile inferioare ale Lumii Minții existã durere; în regiunile superioare ale Lumii Minții existã fericire. În Lumea Minții gãsim, de asemenea, mulți Devași care iubesc omenirea. Aceștia lucreazã pentru binele comun, aceștia luptã pentru binele atâtor și atâtor milioane de persoane care populeazã fața Pãmântului…
Dincolo de Lumea Minții se aflã LUMEA CAUZALÃ . Se numește astfel, pentru cã acolo cauzele și efectele se succed fãrã încetare într-un etern „ACUM”, într-un etern prezent.
Diferiții autori ai Teosofiei Orientale asigurã cã „dupã moarte, ceamai mare parte a ființelor umane intrã în Lumea Cauzalã”. Un asemenea concept este greșit deoarece dacã e dificil sã intri în Lumea Mentalã superioarã e încã și mai dificil sã intri în Lumea Cauzalã. Aceastã lume e de o culoare albastru electric, intens, profund,extraordinar. Lumea Cauzalã strãlucește minunat; acolo, munții au o nuanțã de un albastru inefabil. Existã multe alte culori, însã cea fundamentalã e albastrul.
Este o lume de cauze și efecte; acolo vedem KARMA în acțiune, acolo vedem cum se succed cauzele și efectele în clipa eternã a vieții. Lumea Cauzalã e o lume, am spune, de valuri de acțiuni și consecințe; acolo, PRINCIPII mânuiesc KARMA cu o mare înțelepciune.
În aceastã Lume a Cauzelor Naturale se gãsesc mulți Bodhisattva care lucreazã sub îndrumarea Ființei lor Reale. În aceastã lume primeazã muzica, sunetul. Cel care ajunge la „A Cincea Inițiere a Focului” devine Adept și îi este permis sã intre în Lumea Muzicii. Aici se aflã Templul Muzicii Sferelor.
Unul dintre Gardienii acestui Templu este un Mare Maestru, care, atunci când a trãit în Lumea Fizicã, se numea Beethoven. E un Mare Inițiat; cele nouã simfonii ale lui sunt minunate.
Cel care ajunge la aceastã Regiune trebuie sã învețe noțiunile fundamentale ale Muzicii, pentru cã aceasta este Cuvântul. În aceastã Regiune sublimã se aude Muzica Sferelor care se bazeazã pe cele Trei Cadențe ale lui Mahavan și Chotavan care mențin Universul în ritmul sãu, iar mersul ei e perfect, nu poate exista greșealã în aceastã muzicã.
Și lãsând aceastã regiune, vom trece la LUMEA BUDDHICÃ sau INTUIȚIONALÃ .
Corpul Buddhic sau Intuițional al Universului e grandios, sublim, el include întregul Sistem Solar și mult mai mult. Este o lume în care simțim într-adevãr unitatea vieții, unde comunicãm, am spune, cu întregul Sistem Solar Ors. Se spune „Intuiționalã”, pentru cã acolo suntem perfect intuitivi, prin intermediul Intuiției putem învãța în aceastã regiune cunoașterea transcendentalã, divinã.
Totuși, nu am putea intra în Lumea Buddhicã sau Intuiționalã, dacã înainte nu ne-am fi cunoscut propria noastrã realitate intuitivã, dacã înainte nu ne-am fi dezvoltat aceastã Intuiție.
Existã o diferențiere clarã între ceea ce e procesul raționalist-comparativ și ceea ce e Intuiția. Rațiunea se sprijinã pe procesul comparației: „acesta e alb pentru cã acela e negru” sau viceversa. „Intuiția” e ceva diferit: e percepția directã a Adevãrului, fãrã procesul deprimant al opțiunii…
În spatele acestuia, în fond, se aflã ATMAN „Inefabilul”. În mod evident, LUMEA LUI ATMAN este o lume de o extraordinarã frumusețe. Cine pãtrunde în Lumea lui Atman, Lumea Spiritului pur și inefabil, poate verifica în acea regiune cã acolo totul se reduce la numere; este o regiune extrem de realã. În aceastã lume, noi nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci imaginile lucrurilor.
În Lumea Atmicã se știe câți atomi are o masã, câtã Karmã datoreazã lumea, se știe câte molecule trãiesc în fiecare corp. E o lume a matematicii, o lume realistã. Într-un templu se știe câți oameni sunt Auto-Realizați și câți nu. Dacã cineva intrã într-o bucãtãrie știe ce cantitate de atomi au alimentele pe care le vom mânca. Este o lume foarte realistã.
Într-o noapte, când eram în Lumea lui Atman, am pãtruns într-un teatru. Acolo se cântãreau Karmele și pe un ecran, care este cel al creației, se vedeau cum treceau Maeștrii Karmei și pe o balanțã mare a fost așezatã Karma celor douã cele mai mari puteri ale lumii, câte una pe fiecare taler și balanța s-a înclinat în defavoarea Colosului din Nord; el datoreazã o mare Karmã, merge spre declin, va cãdea fulgerat, pentru cã ceea ce se datoreazã trebuie plãtit într-un anumit fel…
Dincolo de Lumea lui Atman, mult dincolo, gãsim NIRVANA . Nirvana este regiunea fericirii supreme, în Nirvana se dezvoltã viața liberã în mișcarea ei, într-o clipã eternã, într-un etern „acum”. Locuitorii Nirvanei sunt infinit de fericiți, ei sunt dincolo de bine și de rãu.
Existã „Nirvanici cu reziduuri” și „Nirvanici fãrã reziduuri”. Ce se înțelege prin „Nirvanici cu reziduuri”? Prin „Nirvanici cu reziduuri” înțelegem aceia care au încã anumite „elemente” ale Egoului. Asta nu înseamnã cã ei pãtrund în Nirvana cu Egoul, ci lasã aici, în lumea sensibilã,„elemente” ale Egoului, „elemente” pe care nu le-au dizolvat.
Și ce se înțelege prin „Nirvanici fãrã reziduuri”? Sunt aceia care au dizolvat deja absolut orice „element nedorit”, care nu au nimic subiectiv, care nu au lãsat în aceastã lume nici un „agregat psihic” inuman, care sunt, cum s-ar spune, „morți de-a binelea”…
Însã Nirvana nu e totul, dincolo de Nirvana se aflã Lumea PARA-NIRVANEI , unde fericirea crește în mod extraordinar, și mult dincolo de Paranirvana se aflã MAHAPARANIRVANA și, în final, dincolo, intrãm în LUMEA MONADICÃ .
Care este Lumea Monadicã? Lumea celui de-al Treilea Logos, regiunea inefabilã și extraordinarã unde SHIVA, al Treilea Logos, trãiește și palpitã. Fiecare dintre noi, în aceastã regiune îl are pe SHIVA al sãu particular, divin, REGELE sãu care, într-o zi, trebuie sã intre aici, în existența sensibilã, care, într-o zi, trebuie sã se încorporeze în organismele fiecãruia, care, într-o zi, trebuie sã ne acopere cu prezența sa.
Existã regiuni chiar superioare, ca cele ale Cristosului Cosmic și cele ale Tatãlui…
Trebuie sã înțelegem, dragi prieteni, cã în spatele acestui întreg scenariu universal, în spatele acestei întregi serii de lumi pe care le-am descris„grosso-modo”, se aflã ZEITATEA NEMANIFESTATÃ INCOGNOSCIBILÃ în fața cãreia toți, oameni și Zei, se prosterneazã cu mare umilințã.
Dacã l-am întreba pe orice Adept al Fraternitãții Universale Albe ceva despre el însuși, ar putea spune: „Sunt doar la țãrmul unei mãri vaste și grandioase” …
Kabala ebraicã ne vorbește despre „EMANAȚIILE SEPHIROTICE”, dar care sunt aceste Emanații Sephirotice? Am vorbit aici „grosso-modo”de lumi sau regiuni suprasensibile pentru a face cunoașterea mai inteligibilã, însã, în realitate, aceste lumi sau regiuni sunt emanațiile menționate. Asta vrea sã spunã cã LUME SUPRASENSIBILÃ și SEPHIROT sunt același lucru.
De unde s-au ivit aceste lumi care, așa cum vedem, nu sunt altcevadecât aceiași Sephiroți ai Kabalei? Cum iau naștere? Emanã din ABSOLUT. Cum? Așa este: Sephiroții emanã din Absolut!…
Însã aceasta, prietene cititor, va fi tema de studiu a capitolul urmãtor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu