Muzica divina

Darul muzicii se revarsa in inimile noastre.Muzica este o cheie care ne deschide o usa catre sufletul nostru, acea particica divina din noi pe care am uitat sa o folosim si sa o intelegem, dar armonia notelor conduce sa ne sincronizam cu armonia divina din noi, sa ne vindecam, sa accesam acea parte primordiala a ADN-lui nostru care ne apropie de zei.
Muzica lui Gheorghe Iovu este un ghid care ne poate deschide aceasta poarta ruginita ...
GHEORGHE IOVU 2 ORE DE RELAXARE ...Medicament pentru suflet si minte ...
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse 
Relaxare Gheorghe Iovu Album Full  - Spre infinit   (melodiile sunt scrise in comentariu)
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

GHEORGHE IOVU - Rugaciune
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

GHEORGHE  IOVU - Revelatie
    
  Asculta  mai multe  audio   traditionala

Gheorghe Iovu - Eternitatea
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Agricultura sustenabila - Cu sau fără tehnologie în gospodăria ţărănească

 sursa:
http://agricultura-sustenabila.blogspot.ro/2013/06/cu-sau-fara-tehnologie-in-gospodaria.html

Un fin observator, francez trăitor pe meleagurile noastre pe care am fost onorat să-l cunosc şi cu care am avut ocazia în câteva rânduri să vorbesc, comentează adesea la articolele pe care le postează pe Facebook: tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ar trebui să ni se graveze ticăitul ăsta în minte de fiecare dată când ne gândim la sistemul de pensii, la sistemul de sănătate, la sistem în general, ba chiar la tot ce ţine de civilizaţia energetică/tehnologică. Totul trebuie proiectat pe spirala descendentă a timpului, care o ia la fugă în vârsta de fier, erodând şi sfărâmând tot ce cutează să-i reziste. Suntem educaţi (prost) să gândim în termeni statici, ca şi cum universul ar sta în loc de fiecare dată când noi privim tâmp la el, până când ne prindem şi ouăm o definiţie. Ei bine, lucrurile se mişcă, şi numai mintea noastră înceată numeşte cu acelaşi nume realităţi schimbătoare. Tic-tac, tic-tac, tic-tac, vorba franţuzului.

Deci mergem la ţară. Ne-am săturat de oraş, ne-am învins greaţa îndelung cultivată pentru noroi, suntem pregătiţi să îndurăm cu stoicism tăcerea iernii şi jurăm pe roşu să nu înnebunim de la greierii ăştia odioşi care nu mai tac dracului odată. Sau o data? Am calculat cât lapte dă pe zi o vacă deşi niciodată, nici la beţia cea mai cruntă un ţăran n-ar face asta, ştiut fiind că o vacă nu este egal altă vacă, adică Dumnezeu nu se repetă. Dar noi nu suntem ţărani, noi înjurăm de “băi, ţărane”, noi suntem orăşeni, adică gândim în termeni de vaca aritmetică, vaca redusă la unitate, pe care o poţi aduna, scădea, înmulţi şi împărţi pe pătrăţelele unui caiet de mate. Ar trebui să se spună: băi, orăşeanule!

No mistakes in the tango

“No mistakes in the tango, darling, not like life. It’s simple. That’s what makes the tango so great. If you make a mistake, get all tangled up, just tango on.”

~ Lieutenant Colonel Frank Slade, Scent of a Woman (1992)