Fericirea vesnica

-Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica – intreba Judecatorul.
-Da – ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.
-Ai gresit adresa – continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
-Stati… nu-i aici raiul? – intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
-Ba da – ii raspunse Judecatorul.
-Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
-Ne pare rau, ai fost informat gresit.
-Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
-Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
-Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
-Ne pare rau…
-Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
-Ne pare rau: nu.
-De ce nu?
-Fiindca asa e regula.
-Care regula?

Paulo Coelho: Ce este fericirea?

În toţi aceşti ani am trăit lângă o grămadă de oameni diferiţi: bogaţi, dar şi săraci, puternici, dar şi oarecare. În ochii tuturor celor cu care mi-am încrucişat drumul – inclusiv războinici şi înţelepţi, oameni care nu ar fi avut motive să se plângă – am zărit mereu ceva lipsă.

Unii oameni par fericiţi: probabil pentru că nici nu se gândesc la asta. Alţii fac planuri: „Voi avea un soţ, un cămin, doi copii şi o casă la ţară“. Cât timp gândurile îi ţin ocupaţi, sunt precum taurii în căutarea toreadorului: nu gândesc, doar continuă să se mişte.

Reuşesc să-şi cumpere maşina dorită – uneori chiar un Ferrari – şi cred că în asta constă înţelesul vieţii, aşa că nu-şi pun nicicând întrebarea amintită. Şi totuşi, în ciuda reuşitei, ochii lor trădează o tristeţe de care ei înşişi sunt adesea inconştienţi.