Lecţia 2 – ASUMPŢIILE SE ÎNTĂRESC ÎN FAPT
Biblia asta a noastră nu are nimic de-a face cu istoria. Unii dintre voi ar putea fi
în seara asta încă înclinaţi să creadă că, deşi îi putem da o interpretare psihologică, ar
putea fi totuşi lăsată în forma ei actuală şi interpretată literal. Nu se poate. Biblia nu
face referire defel la oameni sau întâmplări aşa cum ai fost învăţat să crezi. Cu cât mai
devreme începi să îndepărtezi ideea aia, cu atât mai bine.
Vom lua câteva poveşti în seara aceasta şi, din nou, îţi voi reaminti că tu trebuie
să rejoci toate aceste poveşti înlăuntrul minţii tale.
Ţine minte că, deşi ele par a fi poveşti ale oamenilor deplin treji, drama se
petrece de fapt între tine, cel adormit, cel profund, şi tine, cel trezit conştient. Aceşti
doi „tu” sunt personificaţi ca oameni, dar când vei ajunge la partea aplicativă, trebuie
să-ţi aminteşti importanţa stării soporifice.
Întreaga creaţie, după cum îţi spuneam aseară, are loc în timpul stării de somn,
sau acea stare apropiată somnului – o stare de toropeală, soporifică.
Îţi spuneam seara trecută că cel dintâi om încă nu s-a trezit. Tu eşti Adam,
primul om, încă în somn profund. Creativul tu este cvadri-dimensionalul tu, a cărui casă
este pur şi simplu starea în care intri când ţi se spune că eşti adormit.
Se afișează postările cu eticheta abundenta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta abundenta. Afișați toate postările
luni, 9 martie 2015
marți, 6 ianuarie 2015
5 convingeri care iti vor schimba radical viata
Multi oameni sunt in cautarea succesului, a aprecierii si a fericirii. Sunt atrasi de obiecte stralucitoare. In ciuda acestui fapt, nu reusesc sa-si gaseasca multumirea. Pot citi carti, pot merge la intalniri spirituale, pot urma un guru sau altul, sau pot tine chiar diete de detoxifiere. Cu toate acestea, se simt plictisiti, pierduti, pustiiti si singuri.
Acest lucru se intampla pentru ca ei cauta implinirea undeva in afara propriilor persoane. In loc sa faca acest lucru, ar trebui sa se intoarca spre sine.
Atunci vor descoperi ca succesul si aprecierea cautate ani in sir sunt de fapt in interiorul lor. Nu are importanta cate succese sunt obtinute sau cati oameni spun lucruri frumoase despre ei sau munca lor. Daca ei nu cred aceste lucruri, ele nu conteaza.
Nu mai conteaza nici cum sunt priviti de ceilalti. Conteaza cum se vad ei insisi. La inceput nu e o imagine prea placuta, avand in vedere ca au evitat sa se priveasca ani in sir si au evitat sa priveasca alti oameni in ochi de teama sa nu se vada pe ei insisi si sa nu se simta judecati.
Prea multi oameni acorda atentie modului in care sunt priviti de altii: Oare ma vor placea? Ideea mea e suficient de buna? Daca ma fac de ras? Ce o sa spuan despre mine? Sunt iubit? Si nu se implica in propria calatorie a vietii. Nu se intreaba Eu ma plac pe mine? Eu iubesc aceasta idee? Eu ma iubesc pe mine insumi?
Momentul in care inceteaza sa mai acorde atentie parerii celor din jur si se intorc catre sine incercand sa fie atenti la cum se simt traindu-si propria viata este momentul crucial in care totul incepe sa se schimbe.
Cand ne intoarcem spre noi insine descoperim profunzimi nebanuite. Daca nu ne place ce aflam, ne putem intreba: ce pot face azi pentru mine ca sa ma simt mai bine cu mine insumi?
Pas cu pas poti scapa de lipsa de incredere in sine, de sentimentele de rusine, vinovatie si nesiguranta. Decenii de rusine sunt inlocuite treptat cu compasiune, blandete si dragoste.
Accepta ideea ca exista un motiv pentru care treci prin ceea ce treci. Poti alege sa opui rezistenta si sa te opui vietii sau poti plonja cu totul in ea si poti accepta experientele pe care le traiesti. Este alegerea ta.
Este o alegere care trebuie sa vina din interior. De indata ce faci alegerea, viata ta se va schimba pentru totdeauna. Sa te accepti pe tine insuti asa cum esti este momentul in care atingi adevarata libertatea.
Acel sentiment de goliciune pe care oamenii il simt este doar lipsa de atentie acordata sinelui. Odata ce incepi sa te apreciezi pe tine insuti, intreaga ta viata va incepe sa se schimbe. Munca devine mai plina de satisfactii, relatiile mai profunde si, mai important decat toate, obtii acea pace interioara si stii ca esti asa cum trebuie sa fii.
O noua constiinta de sine si acceptare de sine apar. Dureaza pana cand o persoana ajunge sa se iubeasca pe sine, dar totul incepe cu increderea in ceva ce nu se vede. Speranta este factorul cheie.
luni, 5 ianuarie 2015
marți, 2 decembrie 2014
Cel mai bogat om din Babilon
extras din cartea Cel mai bogat om din Babilon de GEORGES.CLASON
În vechiul Babilon, trăia cândva un om foarte bogat, pe care îl chema
Arkad. Era cunoscut în lumea întreagă pentru averea sa nemăsurată. Dar
era cunoscut şi pentru generozitatea sa nemărginită. Era renumit pentru
mărinimia sa. Era generos cu familia sa, dar şi cu el însuşi, cheltuind atât
cât îi poftea inima. Dar averea sa creştea în fiecare an mai repede decât o
cheltuia el.

Şi, într-o bună zi, mai mulţi prieteni din tinereţe veniră la el şi îi
spuseră:
- Tu, Arkad, eşti cel mai norocos dintre noi toţi. Ai devenit cel mai
bogat om din Babilon, în timp ce noi abia ne ducem zilele. Porţi cele mai
scumpe şi mai rafinate veşminte şi te înfrupţi din cele mai rare mâncături,
în timp ce noi trebuie să fim fericiţi dacă reuşim să ne îmbrăcăm şi să ne
hrănim familia cât mai bine cu putinţă. Cândva, noi am fost cu toţii egali.
Am primit aceleaşi învăţături. Am jucat aceleaşi jocuri. Şi nu ne-ai întrecut
nici la învăţătură şi nici la jocuri. Iar în anii care au urmat, am făcut cu toţii
cinste oraşului în care trăim. Nu ai muncit nici mai mult şi nici mai asiduu
decât noi. Şi atunci, de ce soarta nestatornică ţi-a hărăzit ţie să te bucuri de
toate bunătăţile vieţii şi ne-a lăsat pe noi deoparte, deşi le meritam şi noi la
fel de mult ca tine?
Arkad îi dojeni însă pe loc, spunându-le:
În vechiul Babilon, trăia cândva un om foarte bogat, pe care îl chema
Arkad. Era cunoscut în lumea întreagă pentru averea sa nemăsurată. Dar
era cunoscut şi pentru generozitatea sa nemărginită. Era renumit pentru
mărinimia sa. Era generos cu familia sa, dar şi cu el însuşi, cheltuind atât
cât îi poftea inima. Dar averea sa creştea în fiecare an mai repede decât o
cheltuia el.
Şi, într-o bună zi, mai mulţi prieteni din tinereţe veniră la el şi îi
spuseră:
- Tu, Arkad, eşti cel mai norocos dintre noi toţi. Ai devenit cel mai
bogat om din Babilon, în timp ce noi abia ne ducem zilele. Porţi cele mai
scumpe şi mai rafinate veşminte şi te înfrupţi din cele mai rare mâncături,
în timp ce noi trebuie să fim fericiţi dacă reuşim să ne îmbrăcăm şi să ne
hrănim familia cât mai bine cu putinţă. Cândva, noi am fost cu toţii egali.
Am primit aceleaşi învăţături. Am jucat aceleaşi jocuri. Şi nu ne-ai întrecut
nici la învăţătură şi nici la jocuri. Iar în anii care au urmat, am făcut cu toţii
cinste oraşului în care trăim. Nu ai muncit nici mai mult şi nici mai asiduu
decât noi. Şi atunci, de ce soarta nestatornică ţi-a hărăzit ţie să te bucuri de
toate bunătăţile vieţii şi ne-a lăsat pe noi deoparte, deşi le meritam şi noi la
fel de mult ca tine?
Arkad îi dojeni însă pe loc, spunându-le:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)