OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV FORŢA SEXUALĂ sau DRAGONUL ÎNNARIPAT partea I

Cap I Dragonul înnaripat

În toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui

sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o

cultură la alta. Nenumărate poveşti vorbesc de un balaur care a prins o

prinţesă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ţine prizonieră într-un castel.

Săraca prinţesă, plânge, zace în suferinţă şi roagă Cerul să-i trimită un

salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt

devoraţi de balaur, care pune mâna pe bogăţiile lor şi le îngrămădeşte în

subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseşte un cavaler, un prinţ mai nobil,

mai frumos şi mai pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru

a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră

poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit... Şi iată că acest prinţ privilegiat, bine

înnarmat şi instruit obţine victoria: reuşeşte să elibereze prinţesa, şi ce de

sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrămădite de secole în castel

vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prinţ care a ieşit victorios din luptă

graţie cunoştinţelor şi purităţii sale. Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, condus de

prinţ, îşi iau zborul în spaţiu şi străbat lumea.

Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în

realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută

ştiinţa simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forţa sexuală. Castelul este

corpul omenesc. În castel suspină prinţesa, adică sufletul, pe care forţa

sexuală, rău stăpânită, îl ţine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele

de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care

dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o utiliza. Deci,

odată stăpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a

călători în spaţiu. Pentru că balaurul are aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă

de şarpe - simbolul forţelor subterane - el posedă de asemenea şi aripi. Ei da,

e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.

Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, graţie firului

pe care i l-a dat Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul,

omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea. Minotaurul este o altă reprezentare a

forţei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura inferioară pe care trebuie

să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi

semnificaţie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul

superior care conduce omul spre victorie.

În tradiţiile evreieşti şi creştine balaurul e asimilat Diavolului, şi Diavolul,

cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina,

petrolul, praful de puşcă, aceste amestecuri de gaze care produc flăcări şi

explozii, toate acestea reprezintă, în natură, Balaurul care scuipă în foc. Acest

balaur, care există de asemenea şi în om, e comparabil cu un combustibil.

Dacă omul se ştie servi de acesta, el va fi propulsat spre înălţimi, dar dacă nu

ştie, pentru că e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, făcut cenuşă sau căzut

în abis.